Cricurile cu șurub, cunoscute și ca mecanisme de antrenare cu șurub, sunt utilizate în principal pentru a converti mișcarea de rotație în mișcare liniară sau invers. Ele sunt utilizate în diverse scopuri, cum ar fi transmiterea mișcării (de exemplu, șurubul de avans al unei mese de lucru pentru mașini-unelte) sau ajustarea poziției relative a pieselor.
Cricurile cu șurub sunt împărțite în mecanisme de frecare cu alunecare și mecanisme de frecare cu rulare. Mecanismele cu șurub-piuliță glisante sunt simple ca structură, ușor de fabricat și costuri reduse și au o funcție de auto-blocare. Cu toate acestea, au un cuplu de frecare mare și o eficiență scăzută a transmisiei. Deși mecanismele șurubului cu bile-piulițelor sunt mai complexe ca structură și mai costisitoare de fabricat și nu se auto-blochează, principalele lor avantaje sunt cuplul de frecare scăzut, eficiența ridicată a transmisiei, precizia ridicată, rigiditatea bună a sistemului, reversibilitatea mișcării și durata de viață lungă.
Un cric cu șurub constă dintr-un reductor melcat și un șurub. Componenta de reducere este o transmisie cu angrenaj melcat, care folosește un melc pentru a antrena o roată melcată pentru a obține reducerea vitezei. Roata melcată acționează ca piuliță pentru șurubul de ridicare și este asortată cu șurubul de ridicare.
Viteza de ridicare a cricului cu șurub este egală cu viteza de intrare a melcului împărțită la raportul de reducere a angrenajului melcat și apoi înmulțită cu pasul șurubului. Datorită structurii sale, acest tip de cric cu șurub folosește în general lubrifiere cu grăsime. Unele serii folosesc lubrifiere cu ulei, care oferă avantajele unei durate de viață mai lungi și o funcționare mai stabilă în comparație cu lubrifierea cu grăsime.
